S-au implinit 6 ani de cand ... nici acum dupa atata timp nu imi place sa ma aud spunand asta: sunt motociclista. Ma simt de parca as afirma ca sunt femeie! Nu e logic?! Nu se vede?! Ar trebui sa stii deja! :)
Eram, cum imi place mie sa cred, inca un copil cand am primit primul impuls real de a calca pe acest drum. Totul a fost un secret pentru parintii mei, i-am anuntat doar cu o saptamana inainte sa-mi vina motocicleta in tara ca voi da examen pentru categoria B (de care stiau deja) si A (secret). Imi aduc aminte si acum chipul mamei la aflarea vesti, si emotiile aproape de lacrimi ale tatalui, mandru ca fata lui ii va urma pasii bunicului (tot motociclist). De nepretuit momentul.Nu as fi ajuns aici poate daca nu era alaturi de mine un prieten drag...Joseph, care a avut incredere in mine si parca a fost un inger trimis special pentru mine. Sper vreodata sa fiu si eu pentru cineva un suport cum a fost el pt mine la acel moment.
Anii au trecut si daca m-as apuca sa scriu toate amintirile ce vin navala acum peste mine, probabil nu m-as mai ridica din fata laptopului cateva zile bune. Blogul acesta este un foarte mic schelet al amintirilor si trairilor mele legate de acest capitol din viata mea.
Am incercat sa ma imaginez fara aceasta pasiune, o fata simpla, dar nu am reusit. As regreta prea multe si as pierde prea multe.
Am cunoscut extrem de multi oameni in acesti 6 ani, unii au ramas prieteni peste ani si ani, altii au plecat de langa noi. Am trait momente frumoase alaturi de motociclisti: nunti, petreceri si actiuni caritabile. Dar am trait si clipe groaznice de grija: accidente si decese. Dar toate astea fac parte din viata. Insa cred eu ca noi motociclistii le traim mai intens, in lumea asta a noastra neinteleasa de publicul comun.
6 (ani) nu este o cifra care spune multe in lumea motociclismului, pentru ca mai importanti sunt km parcursi si momentele traite. Dar pentru mine cei 6 ani inseamna foarte mult, inseamna zeci de mii de km adunati pe 2 roti, inseamna dezvoltarea si formarea mea ca persoana, inseamna castigul in randul prietenilor dar si pierderi.Stiu ca in ziua de azi aceasta pasiune este destul de periculoasa. Dar este riscul pe care ni-l asumam zi de zi fiecare din noi. Am cazut, am petrecut zile in spital, am cicatrici ce povestesc multe, dar toate astea fac parte din mine. Aceasta sunt eu. M-am ridicat mereu, m-am scuturat de praf, mi-am dat ragaz sa invat din greseli si am mers mai departe.
Multumesc....
...mama, pentru rabdarea si intelegerea ce mi-o oferi de cate ori ies pe usa cu casca in mana. Doar o mama poate sti ce e in sufletul tau.
...tata, ca esti mandru de mine si vorbesti cu ochii luminati tuturor ce vor sa auda despre fata ta motociclista.
...Joseph, pentru increderea ce ai avut-o in mine.
...Dumnezeu, ca m-ai vegheat de acolo de sus si mereu mi-ai fost aproape.
...fiecarui motociclist din viata mea, pentru ca de la fiecare am de invatat cate ceva despre lumea asta mereu in schimbare si totusi mereu aceeasi, a motociclismului.
Dar gata ca devin prea sentimentala si nu pot trada imaginea de motociclist(a) dur(a), asa cum suntem perceputi de cei ce nu ne inteleg. Nu judecati ceea ce nu intelegeti.
Multi km sanatosi pentru fiecare dintre noi!
Enjoy:
Iar pentru cei ce nu ne mai sunt alaturi, printre care Rontz, Mada si altii...: Dumnezeu sa va linisteasca sufletele si sa ne paziti de acolo de sus!
