1 mai - un concept pe adoptat de multi tineri, o zi speciala in care toti merg la mare, in statiuni, in functie de categoria din care face parte... sa se distreze, sa scape de rutina de zi cu zi.
Noi? pai pentru noi 1 mai a insemnat ceva mai mult, odata cu motocicleta, devine primul an in care am semnat si noi in cartea istoriei de a merge de 1 mai, in vama veche sau 2 mai, cu motocicleta. Un sentiment de milioane, o libertate pe care nu am mai simtit-o de ceva timp sau poate niciodata.
Intr-un final, dupa indelungi discutii, personajele principale: eu (aka Ravenitza), JJ (aka Just_John) si Gixx (aka Turbogixxer) ne-am hotarat sa mergem in 2 mai, la cazare, plecand fix de 1 mai, la 6 dimineata din benzinaria de langa autostrada.
Drumul? de milioane... Aici merit o bataie zdravana...De ce? pentru ca nu m-am oprit sa fac o poza... Autostrada libera, rasarit de soare, camp in stanga si dreapta imbibat parca cu vopsea verde crud si galben, soarele in capatul autostrazii parca infinita, rosu ca focul. O imagine de neuitat.
Dupa 4 ore de condus si cantat continuu in casca (megastar e mic copil pe langa vocea mea de milioane din casca atunci cand ma plictisesc), am ajuns mai mult sau mai putin obositi in statiunea 2 mai, unde am inceput sa ne cautam cazare. Evident fiind singura fata am fost impinsa in fata sa vorbesc cu satenii daca au camere libere sau nu, cica da bine la imagine, haha! Intr-un final, dupa ce am batut la diferite porti, am gasit Hanul Dracula, unde spre mirarea noastra pretul a fost excelent, iar conditiile super.
Drumul ne-a cam sporit pofta de mancare, asa ca dupa ce ne-am rezolvat cu cazarea am fugit sa papam la Lula's, unde ne-a intampinat o chelenerita extraordinar de amabila, incat am plecat foarte relaxati de acolo...e acum nu va ganditi la cine stie ce amabilitati, ci doar cele strict de servire !
Stomacul plin ne tragea la o ora de somn, cu toate astea energia din mine, nu m-a lasat pur si simplu, asa ca tragand de baieti, acestia nu au mai dormit si ne-am hotarat sa tragem o fuga in Vama Veche.
Dar aici faza interesanta a fost cand, asteptand 2 amici sa vina din Constanta, m-am intalnit pe holurile hanului cu patronul acestuia, care dupa ce am facut cunostinta, dupa o simpla privire mi-a spus: "esti tare! uite daca vrei poti sa te casatoresti la noi, avem si capela..." Bineinteles, am ramas ca traznita si i-am spus ca nu vreau sa ma leg curand la cap si am plecat. Oare pe ganduri...naiba stie!In Vama Veche? Hmm, m-a cam dezamagit. Am mers 3 ani la rand, insa pot spune cu mana pe inima ca niciodata nu am vazut atata lume. Nu a fost tocmai placut sa vezi atatea chipuri atat de amestecate ca stil: rockeri, hip-hoperi, manelisti, etc. Apoi, na...ce sa mai zic, nu stiu daca voi mai ajunge curand pe acolo.
Dupa o plimbare pe plaja, langa marea foarte calma ce abia isi tara valurile pana la mal incalzite bine de soarele ce se incapatana sa ne intre in ochi si suflete, ne-am intalnit si cu grupul din Vama, adica: radu, noro, dezu, oana, carja, etc., cu care am stat putin de vorba, am fotografiat fundul lui radu care pe minut ce trecea devenea mai "fericit", ca doar distractia era in toi si gratarul sfaraia puternic.
Curiozitatea m-a facut sa merg pana la vama cu Bulgaria, unde am facut cateva poze mai artistice cu Hondita mea, in timp ce 2 vamesi urlau dupa mine sa nu merg mai departe. Raspunsul meu a fost tare ignorant de pe scaritele motocicletei, in stil enduro: Fac numai poze! Probabil ca parul meu lung i-a facut sa nu mai scoata nici o vorba, si m-am putut duce putin mai departe.
Uite ca veni si prima seara, care ne-a prins in 2 mai, la o terasa pe malul plajei, alaturi de gasca matrimoniacilor. Dar dupa o zi atat de plina, energia noastra era cam la final, asa ca ne-am retras usor la culcarica, unde evident am dormit pe rupte, vreo 12 ore.
Dimineata trezirea a fost chiar simpatica, cu un telefon de la Dya care ne anunta ca e ora 12 si "Trezirea!!!" asa ca ne-am echipat urgent si am plecat in Costinesti la grupul: Dya, Ralucone, Fludor, Bogdan, Borris. Numai ca pe drum am avut si o mica surpriza: jumatate din distanta am parcurs-o pe ploaie, iar in fata noastra norii deveneau din ce in ce mai negri si uneori cu sclipiri albe puternice. Bineinteles ca am ajuns uzi destul de bine, dar pana cand am plecat de acolo ne-am mai revenit "o leaca". Ciorbita de vacuta din Costinesti o facut bine la stomac, iar clatitele au completat tabloul. Si-apoi in compania unor persoane atat de simpatice, drumul pana inapoi la Han a devenit si mai greu, iar ploaia s-a incapatanat sa ne chinuie si mai tare. Asa ca tot drumul, un nor puternic suparat ne-a condus pana acasa, iar conservarii erau tare mirati sa ne vada mergand pe ploaie.
Schimburi?...oo shit! La asta nu prea s-a gandit nimeni, asa ca mai nici unul din noi nu prea aveam, decat Gixxul: o a 2 a pereche de cizme. Iar asta a fost salvarea noastra, deoarece a fost singurul care s-a putut duce la miezul noptii sa cumpere pizza si sa o aduca in camera sa papam toti. Mai putin eu, dupa o faza gen Lick my pizza, apetitul de ras l-a doborat pe cel de mancare. Si-apoi sarmanul Gixx a trebuit sa mai dea o tura prin ploaie pana la primul chiosc, sa satisfaca placerea unei blonde ca mine, de a manca ceva dulce...
Bocancii/cizmele noastre protestau de zori cand am ajuns acasa, mai faceam un pas si ele "ete flosc!" Si uite asa flosc-flosc, dimineata ele erau inca ude, asa ca drumul pana in Bucuresti a fost ud inca de la bun inceput, phiu pana si ele se "umezisera".
Drumul spre Bucuresti? Deja mi se face frig gandindu-ma. Pai ne-a plouat in 70% din timp...dar am cunoscut niste bikeri foarte de treaba din Pitesti, in timp ce ne-am oprit la Medgidia sa papam, nu de alta dar daca nu mancam, cred ca ma lua vantul cu tot cu motocicleta! Ne-am intalnit si cu 2 motociclisti din Ploiesti, prieteni pe care nu i-am mai vazut de ceva timp. Iar autostrada? Nici nu ma chinui sa descriu in cuvinte ce imagini am putut vedea cu norii ce deveneau din ce in ce mai negri in timp ce ne apropiam de ei, ca si cum ne-ar fi spus: de ce veniti acasa? mai stati acolo...Iar contrastul dintre campul galben-verde si cerul intunecat iti crea o imagine apocaliptica.
Dar intr-un final am ajuns si acasica, la caldura, dupa ~550 km adunati, mai usor sau nu,pe bordul motocicletelor noastre...
Acum ca am ajuns in Bucurestiul gri si murdar, mi-e dor de mare! Cand mai megem?! :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu