Nikolovo Bulgaria

Acum cateva zile am primit invitatia la o intrunire moto din Bulgaria, intr-un parc national numit Nikolovo la aproximativ 8 km de orasul Ruse. Din start am fost incantata de idee si am spus ca nu voi rata aceasta ocazie.
Uite asa m-am vazut purtata de drum, catre intrunirea moto, impreuna cu cativa prieteni. Drumul parcurs: Bucuresti - Giurgiu - Ruse - Nikolovo - Giurgiu - Oltenita - Bucuresti.
Intrunire de nota 10 as zice eu. Din cate am inteles a fost o intrunire cu fonduri mici, o intrunire mica a unui club moto numit Spirit of Freedom, iar ideea petrecerii: Retro Bikers (motociclete de epoca).
Din momentul cand am ajuns am simtit un aer de noutate. Ne-au intampinat 2 bulgaroaice cu zambetul pe buze, ne-au spus in engleza ca trebuie sa platim intrarea 2 leva, adica 3 lei. In schimbul acestor bani si al accesului in parc, am primit si un medalion inscriptionat cu numele clubului si petrecerii. Un medalion chiar simpatic pe care multi dintre noi il vom pastra amintire.

Membrii clubului foarte primitori au multumit de nenumarate ori romanilor pentru participare, ba mai mult unul din ei la vederea mea pe motor a inceput sa ma aplaude si sa faca o plecaciune in fata mea spunand ceva in bulgareste. Evident ca nu am inteles nimic si m-am rusinat toata.

O locatie de milioane, superba in adevaratul sens al cuvantului. O rezervatie naturala, un parc national frumos. Am strabatut fiecare alee, ne-am odihnit pe iarba frumos mirositoare la umbra brazilor inalti.

Dar a venit si momentul cand a trebuit sa ne intoarcem de unde am plecat, adica in capitala romaneasca. Poate ca am incercat sa facem drumul mai lung, asa ca am ales sa ne intoarcem pe Oltenita. Frumos drum, plin de peisaje si satuce...dar nu indeajuns de lung, asa ca in final am ajuns acasa. Am ramas cu o impresie foarte buna despre intrunirile moto din Bulgaria, motiv pentru care planuiesc sa mai particip.

Despre motociclism si motociclisti

Citesc de cateva zile diferite articole despre motociclism si motociclisti. Inevitabil ma simt putin irascibila cand aflu parerea unora despre acest sport.
Ma intreba cineva de curand de ce m-am apucat de motociclism, raspunsul meu a venit rapid si simplu: cred ca e in sange. Bunicul si unchiul tatalui meu au fost motociclisti, asa a fost sa fie ca o nepoata (adica eu) sa devin motociclista. Mare diferenta intre ce se intampla atunci in motociclism si ce se intampla acum, mare diferenta de asemenea si intre mentalitatea de motorist de atunci si cea de acum.
Am observat ca motociclismul a inceput sa se imparata in diferite ramuri:
- motociclismul ca sport de performanta - practicat in general pe piste speciale, concursuri organizate, antrenori si concurenti. Stima si respect pentru munca depusa, pentru ambitia si sangele rece de la cate esecuri au avut pana sa ajunga acolo unde sunt azi.
- motociclismul ca sport simplu - practicat asemenea celui de performanta, dar fara antrenori, adica pe cont propriu. Motociclisti care merg pe diferite piste (amkart spre exemplu, oricum altul nu cunosc pentru ca nu e domeniul meu) si se dau pana la limite/extreme pentru a-si inbunatati capacitatile de pilotaj, pentru ca acolo pot testa anumite limite fara a avea grija traficului si alte probleme de genul. Zona in care accidentele sunt mai rare si atunci cand sunt fac parte numai din greseala pilotului, un fel de a invata din propriile greseli. Motociclisti echipati care constientizeaza importanta echipamentului full, indiferent de marca acestuia.
- motociclismul ca pasiune - practicat in general in timpul liber, fiind un mod de relaxare plimbarea cu propriul motor prin tara si nu numai. In general se aduna km multi, peisaje care de care mai variate, mai frumoase, se cunosc oameni noi, traditii, se cunoaste propria tara mai bine sau alta (desi multi nu ne cunoastem tara suficient ca sa o cunoastem pe a altora). Sunt motociclisti care combina protectiile detasabile cu tinuta de strada, dar care cunosc eficienta acestor protectii pentru siguranta propriului trup.
- motociclismul ca "trend" - sau mai bine spus tendita/moda. Se practica in general pe marile bulevarde ale oraselor, cu motociclete scumpe sau macar accesorizate pe masura cu scopul de a atrage atentia si de a fi admirati, in genul: "moama ce motor, cat are pe bord?" sau "cat baga?" sau "o dai pe o roata?". Din fericire sau pacate putem spune multe/prea multe despre acesti "bikeri", in general masculi care si-au cumparat motoare doar ca sa aiba ceva tare intre picioare, pentru a impresiona, caci alte componente ale trupului nu ii ajuta. (precum creierul). Probabil ca dupa citirea acestui mic articol imi voi lua multe injuraturi, insa suntem constienti cu totii ca acesti fitzo-bikeri, cum ii denumeste lumea, exista printre noi. Pentru ei e important ca geaca sa fie de marca, scumpa, la fel si casca. Dar uneori se gandesc la pretul ei si le e teama sa o zgaraie de asfalt asa ca cel mai adesea ii intalnim fara echipament de protectie. Caci doar am auzit-o si pe asta: "ce sa ies ma cu casca mea scumpa, daca o zgarai?". Apoi daca dai cu bostanul de asfalt, ai dreptate in acest caz, mare paguba... Sa nu uitam totusi ca tot ei sunt cei care iau in spate fete sau http://www.pitzipoanca.org fara nici o problema, indiferent de tinuta acestora, ba chiar e mai cool sa fie cu o pereche de blugi cu talie extrem de joasa, cu jumatate de fund pe afara si cu pletele si ochii iesiti din orbite de la vant. Daca si ranile ar trece la fel de usor dupa un accident cum se duce pielea de pe asfalt dupa ce arunci cu apa...atunci sunt sigura ca nu ar mai exista campanii antiaccidente.
- Motociclismul de zi cu zi - as zice cel mai intalnit la noi in tara. Reprezinta motociclistii de zi cu zi, al caror mijloc de transport pana la job si la diferite treburi este motocicleta, care in timpul liber pleaca la plimbari tot cu motocicleta, cei ce unesc cateva din tipurile de motociclism de mai sus, mai putin motociclisti de "trend". Sunt cei a care stiu cat de importanta e siguranta persoanala, au grija de acest lucru dar care uneori (din cand in cand) mai uita cate o protectie din graba sau lene si fix atunci au cate o cazatura. Le place uneori sa mestereasca singuri la propriile motociclete, important pentru ei e ca acestea sa functioneze cum trebuie nu sa aiba "x" toba de firma sau leduri pe sub motocicleta.
Toate aceste tipuri de motociclism au ca punct comun un singur lucru: motocicleta. Si atunci vin si ma intreb, suntem judecati in aceeasi oala atunci cand unul din noi greseste in trafic si soferii ne numesc: "motociclisti satanisti si violatori de babe" (e chiar pe bune). Dar ma gandesc de ce trebuie sa primesc eu injuraturi din partea soferilor gen "nesimtitilor, mergeti numai cu viteza" cand eu incerc sa mentin mereu limita legala. Nu spun ca sunt un ingeras, fac si eu greseli pentru care imi cer scuze si merg mai departe, dar am observat ca multi soferi poarta ura pe motosiclisti si ma trezesc cu manevre brutale adresate mie, pentru ca sunt pe o motocicleta. De ce tre sa platesc eu uneori pentru imaturitatea si lipsa de responsabilitate a unora. Nu spun sa nu fim uniti, dar uneori si soferii au dreptate: am avut "norocul" uneori sa merg in spatele unor motociclisti care erau de'a dreptul nesimtiti pe bune, conducand fara norma, incat nu iti puteai da seama ce vor sa faca: sa se sinucida sau sa provoace un accident.
La rubricile de "Accidente", cum da caldura cum se moare pe capete si se umple spitalul de raniti. In Romania nu exista educatie rutiera, nu exista respect in trafic, stiind aceste lucruri uneori e mai bine sa zici: da-l naibi, lasa-l sa treaca, decat sa mor eu / mai bine o las mai usor, nu stiu ce va face soferul din fata. Nu port de grija altor motociclisti, uneori fiecare si-o face cu mana lui, pentru asta exista selectie naturala, doar imi pare rau de motociclistii victime ale accidentelor rutiere.
Apoi dupa prezentarea cazurilor ma uit la Judecata din Zilele Noastre, adica criticile extreme ale unor motociclisti perfecti: "daca esti incepator, de-aia ai cazut" "pai asa se ia o curba?" De parca toti s-au nascut invatati sau ei nu au fost niciodata incepatori. Ba mai mult, vin persoanje care fie nu au motocicleta, fie nici macar pemisul categoria A si critica greselile altora. Mai sa fie, s-a schimbat standardul experienta - sfaturi?
Motociclismul, inainte de '90 mai mult pasiune si sport, acum pasiune sau fitze.
Spune-mi tu acum care este proportia intre aceste tipuri de motociclism?

Link catre ce inseamna motociclismul pentru mine, prin ochii lui Daniel Bufu: http://ravenitza.blogspot.com/2008/05/viata-pe-motor.html

Plimbarica de Luni

Ma uitam zilele astea la meteo si ma intrebam cand prind o zi calda si insorita, fara mici picaturi de ploaie..si uite ca azi asa a fost. Asa ca m-am hotarat sa ies la o plimbarica scurta ca pentru prima zi din saptamana. Am pus in browser o portie de Google, un varf de “obiective turistice apropiere bucuresti” si un praf de “search”. E adevarat mi-a luat cam 2 ore sa gasesc ceva interesant in calea mea, insa cu un mic efort si un sprijin al hartii vechi rutiere primita de la tatal meu, am gasit ceva insemne de monumente si manastiri. Intr-un final am alas traseul:

Asa ca dupa ce am facut plinul la Hondita mea, am plecat la drum. Nimic incantator pe DN1, caci doar e cel mai uracios drum, parerea mea. Dar la Balotesti am facut dreapta si mi-am continuat drumul. La iesirea din acesta localitate, atentia mea era indreptata catre soarele ce parca se incapatana sa imi stea numai in fata, dar cu coada ochiului am vazut un semn ce indica un drum la stanga catre: "Zona de pescuit sportiv". Asa ca am facut cale intoarsa cativa metri si m-am indreptat catre acel loc. As zice eu foarte dragut:
M-am intors pe drumul principal si dupa nu foarte mult timp am dat de un alt semn. Acesta indica Manastirea Caldarusani, asa ca m-am abatut de la drumul principal si am mers pe cel ce ducea spre manastire, insa nu mica mi-a fost mirarea ca aveam ceva de strabatut iar asfaltul nu era tare incantat sa ne primeasca, gropi sau mai bine spus cratere imi zdruncinau micul dejun. Dupa cativa km, am ajuns la poarta imensa din lemn ce dadea spre curtea foarte mare a manastirii.Putina istorie acum. Manastirea a fost fondata de catre domnitorul Matei Basarab iar construirea sa a fost finalizata prin octombrie 1638, dupa cum arata vechile hrisoave. Se mai spune ca pe locul unde este acum manastirea au fost odata Codrii Vlasiei. Manastirea are si un muzeu in care se afla o bogata colectie de arta medievala, carti si icoane vechi. Nu l-am vizitat pentru ca am preferat peisajul si linistea din afara manastirii.Caldarusani este inconjurata de ape. In dreapta manastirii este o carare pe unde poti cobori chiar pe malul lacului. De acolo, printre salcii si stuf se vede malul celalalt al lacului si, din loc in loc, alti amatori de natura veniti sa pescuiasca sau sa faca un gratar.Linistea din aceasta zona te linisteste total, departe de aglomeratia din Bucuresti si zgomotul de zi cu zi. Calugarii te intampina cu zambetul pe buze, poti pasi oriunde fara nici cea mai mica problema, locul este deschis oricarui om.La plecare un calugar ma intreaba foarte senin de cat timp merg cu motorul, daca imi este greu. Dupa o scurta discutie, plec din nou spre drumul principal.

Mai departe nu am mai intalnit ceva ce sa apara si in carti pentru frumusetea sau istoricul lor, insa viata din sate mi-a trezit parca imaginatia, povestile lui creanga, numai ca intr-un secol nou.

Vreo 20 km, am mers din comuna in comuna, din sat in sat, din casute vechi in casute noi. Oamenii ori lucrau la camp ori dadeau pe gat cele 40 de pahare cu vin, ce se beau astazi de Sfintii 40 de Mucenici. Femeile in varsta sau mamaicile cum le spuneam cand eram mica, erau adunate la poarta si barfeau ultima stire din sat iar copii se jucau in iarba proaspat crescuta si se plimbau pe bicicletele acelea imense, a caror roata era aproape cat inaltimea lor. Cei din urma se uitau la motorul meu cu asa uimire, asemenea celei simtite de mine cand vedeam cum naste iapa bunicilor.

Inainte sa ajung in Ploiesti, cu vreo 13 km, am intalnit o zona foarte ciudata, cu cladiri ruinate, cu pamant rosiatic ce a facut si soseaua sa capete o culoare stranie, impanzita cu un gard din sarma gimpata ruginita. Si anume fostul combinat de ingrasaminte chimice de la Valea Calugareasca:

Dupa ce am admirat aceasta zona, mi-am continuat drumul spre Ploiesti. Mai departe m-am intors pe DN1, ma repet: nimic interesant pe acest drum national.

In total 192 km, o plimbare scurta dar plina. Va recomand! Mai putin vitezanelor, caci sunt portiuni unde asfaltul lipseste, sau apare o piatra cubica de pe vremea lui Ceausescu.

Motorcycle poem

I held onto you for dear life,
Feeling some sort of protection,
Because you have lived so much longer
Than I have.

My arms wrapped around your waist,
Holding your shirt down as the wind
Tried to lift it off--
Something I was not brave enough to do
To you.

I could smell the soap on your neck
As well as the days hard work
And the food of the Polish girls that you
Live with.

I knew you were peeking at me,
Through your side mirrors to
See what I was giggling at.
The wind molded my face into a
Smile,
And you sped faster to make sure
It never left.

You told me that every time you accelerated,
You could feel my body getting tense against yours.
Did you like it as much as I did--
The exhilaration, the speed, the wind?

I wondered if the black hairs on your arms
Reflected what the salt and pepper hair on your head
Used to be.
I wondered if you felt safe
Wrapped in my arms,
Or when the last time was that you were wrapped up
In a woman's arms.

You told me about your trip to North Adams,
And how you drove around my college.
And something about the foliage, and the mountains.
The wind only let me hear "you and me."

My breasts pressed softly
Against your back and
I tried to listen through the
Disruptive wind as you
Explained why you loved your motorcycle
So much:

You could feel the wind, the rain, the sun.
You could smell breakfast on the back roads,
The fuel in the engine,
The salt in the air.
I wondered if you were really talking about me.

We cruised the Highway
Weaving in and out of traffic,
Just to amuse me.
The wind was blowing my hair,
And I didn't care,
I didn't care.

Legi ale motociclismului

Cele 59 de legi ale motociclismului

1. Respecta persoana care a vazut partea intunecata a motociclismului si a supravietuit
2. Insectele care zboara noaptea au gustul mai bun
3. In gentile laterale nu incape tot ce ati vrea sa incapa, dar ar trebui sa incapa tot ce aveti nevoie
4. Purtati bocanci grei. Nu poti lovi cu piciorul lucrurile atunci cind esti incaltat cu tenisi
5. NICIODATA sa nu te certi cu o femeie care tine in mina o cheie dinamometrica
6. Intretinerea de rutina nu trebuie niciodata neglijata
7. E nevoie de mai multa dragoste ca sa imparti seaua, decit e necesara ca sa imparti patul cu cineva
8. Singura priveliste frumoasa a unei furtuni e aceea vazut in oglinda retrovizoare. Sa nu va fie frica niciodata sa incetiniti
9. Numai motociclistii inteleg de ce ciinii isi scot capul pe geamurile masinilor
10. Motocicletele nu scapa ulei, ele isi marcheaza teritoriul (din punctul asta de vedere, comunistele au simtul proprietatii cel mai dezvoltat)
11. Daca te grabesti, nu intreba niciodata un motociclist in ce directie sa o iei
12. Daca ceva e sustinut de mai mult de 3 suruburi, inseamna ca are o importanta vitala
13. Adu-ti aminte ca vei fi judecat de Calul pe care il calaresti
14. Nu calatori prea mult noaptea pentru ca te va prinde rasaritul soarelui dormind
15. Placinta si cafeaua sunt la fel de importante ca benzina
16. Numarul de pedale necesar ca sa porniti motorul e direct proportional cu nr. Spectatorilor
17. Nu-i cere niciodata motocicletei tale sa urle inainte ca vocea ei sa fie calda si buna
18. Citeodata e nevoie de un rezervor plin inainte ca tu sa poti gindi clar
19. Daca vrei sa-ti iei o slujba, e posibil sa trebuiasca sa faci compromisuri sefilor. Va trebui chiar sa te si razi (hmmm, asta e valabil si pentru femeile din USA)
20. Daca vei merge cu o viteza mai mare decit oricine, asta nu-ti garanteaza decit faptul ca vei calatori singur
21. Nu ezita niciodata sa treci de ultima lumina de la captul orasului
22. Niciodata sa interpretezi gresit cal putere = rezistenta
23. Un motociclist bun are echilibru, discernamint si o buna sincronizare. Asta inseamna ca e si un bun amant
24. Un hamburger inghetat poate fi incalzit foarte usor daca-l fixezi la capatul tobei si faci o tura de vreo 60 de km
25. Nu fa niciodata mai putin de 60 de km inainte de micul dejun
26. Daca nu mergi cu motocicleta pe ploaie insemna ca nu esti motociclist
27. O motocicleta pe sosea face cit 2 aflate in magazin
29. Cind te uiti in jos la sosea pare ca nu se mai termina, dar ai face bine sa crezi se termina
30. Motociclistii tineri aleg o destinatie si pleaca. Motociclistii batrini aleg o directie si pleaca
31. Sfatul e gratis si merita fiecare banut
32. Citeodata cel mai rapid mod de a ajunge la destinatie este de a opri noaptea
33. Intotdeauna tempereaza-ti graba si stai acolo unde poti vedea
34. Munceste ca sa poti calatori cu motocicleta. Mergi cu motocicleta ca sa poti munci
35. Orice ar fi, e mai bine in bataia vintului. Doua benzi (blacktop) nu inseamna autostrada, reprezinta o atitudine
36. Cafeaua buna n-ar trebui sa poata fi deosebita de uleiul de motor
37. Un motociclist ‘miroase’ o petrecere de la 8000 de km
38. Pastreaza-ti motocicleta in buna stare de functionare
39. Cizmele de motociclist NU sunt confortabile pentru mersul pe jos
40. Oamenii sunt ca motocicletele: fiecare e ‘customizat’ un pic diferit fata de ceilalti
41. Mai multe curse s-au cistigat in baruri decit pe pista
42. Nu-ti imprumuta niciodata motorul si nu-l calari pe al altuia
43. Daca motocicleta nu frineaza cum trebuie, nu trebuie sa incepti prin a reconstrui motorul
44. Adu-ti aminte sa acorzi tot atit de multa atentie partenerului de drum cita atentie acorzi carburatorului
45. Citeodata se intimpla sa counicati mult mai bine cind sunteti fiecare pe motocicleta proprie
46. Reflexele bine antrenate sunt mai rapide decit norocul
47. Cel mai bun ceas cu sonerie e rasaritul soarelui reflectat in crom
48. Invata sa faci lucruri impotriva intuitiei; asta iti poate salva fundul intr-o zi
49. Fereste-te de bikerul ale carui tatuaje se cojesc
50. Daca vrei cu adevarat sa stii ce se intimpla, fii atent la ce se petrece la o distanta de 5 masini in fata
51. Nu-ti face o reputatie pentru care mai tirziu vei fi nevoit fie sa rezisti fie sa dai bir cu fugitii
52. Fumul si unsoarea pot ascunde o gramada de erori, dar numai pentru un timp
53. Prieten e cel/cea care se trezeste la 2 noaptea ca sa vina cu o camioneta sa te ia din locul unde s-a defectat motorul
54. Daca isi schimba uleiul la motor mai des decit isi schimba planurile, urmeaza-l/urmeaz-o
55. Cu cit uleiul tau e mai gros, cu atit il poti lua mai fierbinte
56. Daca prinzi o insecta de vara la 120 km/h asta iti poate dubla vocabularul
57. Daca vrei sa ajungi undeva inainte de apusul soarelui, nu poti opri la fiecare bar
58. Foamea poate face ca pina si un accident rutier sa aibe gust bun
59. Trebuie sa fii suficient de destept ca sa intelegi regulile motociclismului si destul de prost ca sa crezi ca jocul e important.

Continuati voi! ...

Concurs fotografie

Concursul de fotografie Motoflash: Fotografiile de mai jos pot fi votate intre 27 septembrie si 25 octombrie de catre vizitatorii site-ului. Fiecare vizitator poate acorda o nota de la 1 la 5 fiecarei fotografii din galerie. Fotografia cu cel mai mare punctaj si cele mai multe voturi va primi premiul publiculu.

Daca va plac fotografiile mele votati:

Nume: Paun Elena
Oras: Bucuresti
Titlu: Motorcycle Spirit
Aparat: Canon PowerShot A460

Pagina: 6

Link: http://www.motoflash.ro/galerii/motophoto_2008_-_galeria_foto.html?page=6

Paradisul romanesc.

Cand eram mica bunicul meu imi povestea despre calatoriile lui cu motocicleta pe meleagurile romanesti, iar una dintre calatorii mi-a ramas inca de atunci intiparita in minte: "paradisul acela, drumul ce numai muntii ne permit sa il urcam, caci lor trebuie sa ne inchinam ca ne ofera ocazia sa vedem un colt din paradis" sunt cuvintele bunicului meu. Locul acela superb este Transfagarasan.

Atunci cand mi-am cumparat motocicleta primul meu vis de indeplinit a fost sa calc pe bataturile bunicului meu ce a urcat pe Transfagarasan de cateva ori, in compania tatalui si unchiului meu ce stateau cuminti in atasul IJ-ului condus de bunicul meu.

Uite ca in cele din urma, visul mi l-am indeplinit si am urcat alaturi de cativa prieteni pe drumul ce duce printre munti, numit Transfagarasan. Frumusetea din jur nu poate decat sa iti aduca o bucurie de nedescris in suflet, iti clateste mintea si uiti de orice problema atunci cand culmile si stancile iti par din ce in ce mai aproape, ajungand astfel mai aproape de cer si de Cel ce ne-a oferit un colt de paradis pe Pamant.

Nu as mai fi plecat de acolo pentru o lunga perioada de vreme, copacii mi-ar fi tinut loc de umbrela, frunzele de patura, luna de bec iar soarele de caldura.

Cine nu a fost niciodata pe acolo, nu va sti ce a pierdut, dar numai din povestile altora poate va fi trezit interesul. Merita fiecare secunda, fiecare efort...e un colt de paradis.

C- Cetati de Bulgaria

Pentru ca vara e scurta am zis sa profit cat pot de ea, asa ca weekendul acesta, mai exact aceasta duminica am ales sa o petrec intr-un frumos orasel din Bulgaria.Mi-am anuntat prietenii, dar nu au fost multi doritori asa ca intr-un final, azi dimineata ne-am intalnit pe la ora 8, trei prieteni nebuni: eu, nice_sun_man si R4z0r, si am plecat la admirat frumuseti.

Drumul ce sa zic, nimic spectaculos pana la Giurgiu, poate decat lanul de floarea soarelui ce ne colora viu peisajul din jur.Am ajuns in Giurgiu unde am alimentat si am luat-o frumusel spre vama cu Bulgaria, unde vamesii au fost de treaba si ne-au verificat actele fara a ne pune sa ne scoatem castile (asa cum am patit data trecuta), am trecut de Ruse desi am fi vrut sa ajungem si la intrunirea moto de acolo. Insa am hotarat sa petrecem mai mult timp in orasul superb decat sa mergem la intrunire. Oricum pe drum am intalnit zeci de motociclisti, unii veneau sper intrunire, altii plecau, multe nr de inmatriculare straine sau locale, insa absolut toti ne-au salutat ceea ce m-a mirat.

Vremea a tinut cu noi si drumul dintre Ruse si orasul superb a fost presarat cu norisori, insa fara a ploua, astfel incat temperatura ne faceam sa ne simtim cu adevarat bine, fara sa murim de cald in echipamente asa cum am patit pana in Giurgiu. Asfaltul si drumul a fost excelent, extrem de liber, iti permitea sa mergi cu viteza fara sa iti faci griji de alte drumuri din laterale. Aceleasi lanuri de floarea soarelui ne-au tinut companie. Si uite ca intr-un final am ajuns acolo unde ne doream...da, dragi cititori, la Veliko Tarnovo. Inca de la intrarea in oras ramai masca de imprejurimi si arhitectura acestui mic orasel. Ciudat e sa mergi intr-o tara unde alfabetul e atat de ciudat, si greu de inteles...aproape imposibil. Asa ca ne-a fost putin greu sa gasim ceea ce cautam, adica Rezervatia muzeistico-arhitecturala Tsarevets. Cu mici intrebari, mai mult prin semne caci localnicii nu prea vorbesc (aproape deloc) engleza, am reusit sa aflam unde este situat.

Dar inainte de a merge la acea rezervatie, am hotarat sa mancam, si dupa ce ne-am invartit pe niste stradute inguste, gen lipscani, cu magazine de suveniruri la parter, cladiri vechi dar reconditionate, totul in panta si piatra aproximativ cubica pe jos, am gasit o terasa f ok, unde am luat "micul dejun" pentru ca altceva nu serveau...adio friptura bajeti Norocul nostru a fost ca meniul a cuprins si varianta in engleza insotita de poze ca pentru..."neintelegatori".

Dupa ce am facut burta plina, ne-am plimbat pe stradutele inguste si pline de suveniruri pentru a admira tot ce inseamna traditie si amintire "made in Bulgaria". Caldura de afara ne-a cam stat in spate si o caram ca pe o povara grea ce ne inmuia din ce in ce mai tare picioarele.

Calatoria a fost presarata cu nenumarate momente amuzante, de pilda, pe stradutele de mai sus, Bogdan l-a vazut pe un "stimabil" domn cu fata la un perete din pietre ca lucra ceva cu apa, si s-a gandit ca ar fi oportun momentul sa isi spele casca. Foarte convins se indrepta catre acel perete, pana in momentul in care am realizat cu totii ca acel domn aveam chemare de la natura si isi facea nevoile fara rusine la acel perete. Bineinteles ca au urmat glume peste glume.

Apoi ne-am indreptat catre Tsarevets, si inca de la poarta, locul de unde cumperi biletul cu 4 leva, ramai fascinat de ce e in jur. E vorba de o prima asezare de pe acel deal ce a aparut in anul 4200 i.H. Dealul este protejat cu un zid lung de cca 2 km.

De la intrarea in Cetate, totul devine medieval. Negotul se face cu fotografii ale turistilor imbracati in costume de cavaleri, pe cai sau nu. Dar las pozele sa vorbeasca. Dupa ce ne-am clatit ochii cu aceste frumoase ruine de cetati, biserici, cladiri, am hotarat sa mergem si la Biserica "Sf Patruzeci de mucenici" care se afla la 1 km distanta de Rezervatia de mai sus. Se afla pe malul Yantrei, si reprezinta un monument medieval bulgar format din bazilicaalungita si 6 coloane. Drept ghid am avut un catelus care nu se mai desprindea de mine.
Ne-am intors apoi in centrul orasului, am mancat o pizza imensa si extrem de buna apoi ne-am incarcat bagajele si ne-am intors la Giurgiu. Daca in Bulgaria la a a doua terasa nu am mai reusit sa mancam inghetata, pentru ca meniul era scris numai in bulgareste fara poze, in Giurgiu dupa oprirea din port, am mancat o inghetata ce ne-a racorit dupa o zi calda, chiar prea calda de vara.

Km: 390 km

Harta: